AMINTIRI DIN KLAGENFURT 2007

Era una din zilele de decembrie pe care o petrecusem in acest oras din sudul Austriei, unde ma aflam intr-o lucrare pe care mi-o pregatise D-zeu spre cresterea si imbogatirea mea spirituala.

Ingrijeam batrani in speranta de a-mi putea face mai colorat traiul de iz romanesc prin venitul ce-l primeam acolo si care bineinteles ca era incomparabil mai mare decat acasa.

Era un orasel mai mare decat Oradea, cu case foarte frumoase, construite cu mult gust care denota civilizatia locuitorilor sai.

Pe o intindere mai mare de cateva hectare bune de parc, se intinde parcul Minimundus, unde poti gasi in constructie minimalizata sub forma de machete, importantele cladiri sau asezaminte din aproape toate orasele mai mari din lume. Romania este reprezentata prin biserica de la Curtea de Arges, iar Ungaria prin Bastionul Pescarilor.

Din istoria acestui oras si alte cladiri mai reprezentative , nu am prea avut ocazia sa cunosc, datorita muncii mele care ma lega de casa si unii batrani avand nevoie de a sta tot timpul langa ei, nu puteam sa merg sa cunosc mai bine orasul.

Dar ca de obicei, iarba era mai verde si cerul era mai albastru decat acasa.

Avea un aer proaspat si curat care trada apropierea Alpilor si care isi aratau portiunea lor mai domoala in acea zona unde ma aflam.

In acest timp ingrijeam o batranica de 93 de ani in zona orasului care se numea Waltendorf.. Ea era Oma si locuia singura in casa ei pe care mereu repeta sa povesteasca cum a construit-o ba odata ea impreuna cu sotul ei, ba alteori ca o construise mama ei, in functie de cum isi amintea tocmai. Si totusi in ciuda acestei amnezii senile, m-a impresionat cum a recitat o poezie de Schiller, care se intindea pe trei pagini in carte.

Eram noi doua in casa si ambianta noastra o intregea pisica Muki care avea o coada neobisnuit de stufoasa si era deosebit de agera, incat imi facea mereu impresia ca o fi venit din padurea care era atat de abundenta imprejur.

Dar era alintata lui Oma si fiindca refuza sa se aseze in bratele ei si chiar de a se culca in patul ei, a prins obiceiul de a se aseza pe masa, in fata lui oma, unde isi petrecea cea mai mare parte a zilei si primea cu nesat mangaierile ei.. Era foarte harnica si prindea zilnic soricei si pasarele din iarba din jurul casei si mandru le aseza in fata scarilor de la intrare, probabil gandind ca, v-am adus si voua de mancare in semn de recunostinta.

Eu in aceasta misiune a mea, ma confruntam cu invatarea limbii germane, pe care o cunosteam doar din aduceri aminte din copilarie si in franturi. Aceasta cunoastere a limbii germane, marca acea perioada a copilariei mele cand am crescut si m-am jucat impreuna cu copiii germani intr-o localitate din judetul Sibiu.

Era deja o perioada uitata a vietii mele si parea ca se va pierde in uitare, nemaiavand la ce sa-mi foloseasca vreodata aceasta cunostinta.

Insa acest Tata ceresc al meu, care mereu are planuri minunate cu viata mea, este un D-zeu mare si puternic si mi-a adunat aceste franturi si mi-a aratat ce lucru minunat poate sa cladeasca dintr-o frantura sparta, neansemnata a vietii mele. Bineanteles, nu a mers ca pe roate la varsta de 59 de ani, am asudat putin pana acest plan s-a putut implini.

Toata perioada petrecuta in acest orasel, a servit la zidirea mea spirituala.

Intr-o zi de decembrie, era a doua zi de craciun, au venit cele doua fete ale lui oma Heidrun si Lidia, au luat-o pe mama lor acasa si mi-au oferit mie posibilitatea de a ma relaxa cateva ore dupamasa si am iesit la plimbare pe lac.

In partea de vest al orasului se intindea un lac mare numita Woerter See, care in lungime se intindea atat de vast incat nu-i vedeai capatul. Vara era principalul loc de agrement pentru localnici si pentru cei din imprejurimi, dar si pentru multi turisti din strainatate. Vuia de multimea care se perinda in timpul zilei pe acolo si se plimbau vapoare, oferind un timp de agrement foarte placut.

Dar acum era iarna, era decembrie, era a doua zi de craciun. Lacul era pustiu, nu prea erau vizitatori. Din cand in cand cateun proprietar de caine mai aparea la plimbare, oferind joggingul necesar prietenului sau cel mai apropiat. Spre interiorul lacului se intindea un podet, care vara servea pentru imbarcarea pe vapoare, dar acum iarna il populau doar ciorile uneori.

Ma aflam singura in mijlocul imensitatii naturii si mi se descoperea o minunata priveliste de natura moarta a unei zile de iarna.

Inaintam pe podet si eram tot mai departe de mal, am ajuns pana la capatul acestui pod si mi-am tintit privirea spre fata, unde pe cele doua margini a lacului, ca o podoaba din dantela se insiruia in semetia ei un lant muntos, cu varfurile invaluite in nori, iar undeva in departare se uneau cu lacul, pierzandu-se prin valul cetii.

Era iarna fara zapada, ceata umeda, priveliste glaciala.

Era o priveliste desavarsit de frumoasa.

Din departare a aparut din ceata imensa, o lebada care apropiindu-se, isi arata tot mai mult gingasia ei mareata cu vesmantul ei imaculat de alb pe care-l imbracase direct in garderoba suprema a Creatorului ei.

Aceasta liniste pitoreasca a fost curmata de galagia unui stol de rate salbatice, care s-au extins in jurul podului, racaind si zbatandu-se in timp ce incercau sa prinda o faramitura de paine aruncata de vreun singuratic plimbaret ca si mine.

Deodata mi-a atras privirea coloritul pestrit al penelor si faptul ca difereau intre ele si ca marime. Era un soi cu pene de culoare bej cu negru si maro, iar altele cam asemanatoare, dar cu nuanta mai inchisa si aveau o liniuta verde pe spate si pe cap o pata tot verde, culori aruncate cu multa maiestrie prin pensula Creatorului lor de moda.

Ce vesminte frumoase si diferite aveau., ele erau create direct in casa de moda al Creatorului Suprem. Imi incanta privirea instinctul lor sincer care era condus direct de Creator, spre apa lacului, la locul unde ele erau create sa-si petreaca majoritatea vietii si nici una nu si-ar fi dorit sa traiasca pe langa vreun supermarket din oras, sau in padure.

Ce minunata este lucrarea lui D-zeu. Ea ni se dezvaluie la orice pas, doar sa avem ochi pentru a putea vedea.

Am plecat acasa cu sufletul innoit si relaxat, umplut cu pacea sigurantei ca am un Tata ceresc care ma vegheaza si ma poarta pe pasunile Lui bogate.

Read More......

Bizonyságtevés

Egyik vasarnap megvizsgalt az Ur amikor imaoran mi a notestverek nem igen tolakodtunk az imadkozasra es az egyik ferfi testver imadkozott ertunk, hogy az Ur adjon batorsagot nekunk, ne csak otthon a belso szobainkban.
 En ezert imadkoztam otthon, kertem Istent, hogy adjon batorsagot a szolashoz, az imadkozasra olyan korulmenyekben is amikor tobb szemellyel allok szemben
igy megszuletett az indulat bennem, hogy bizonysagot tegyek.
   


  Doresc sa slavesc numele lui d-zeu si sa contribuiesc la zidirea bisericii lui prin marturia mea.
  Am venit din Oradea de la biserica baptista nr.1 maghiara si sunt o lucratoare in via Domnului, care a inceput sa lucreze in a doua jumatate a zilei si primeste rasplata pentru o ziua intreaga. M-am botezat in anul 2003, cand aveam varsta de 53 de ani.
  In familia mea, in copilarie nu s-a practicat crestinismul. Religiozitatea noastra s-a limitat la sarbatorirea craciunului si pastelui, iar uneori mai spuneam seara rugaciunea Tatal nostru. Tangenta mai multa cu D-zeu am avut la bunici la tara unde imi petreceam vacantele in copilarie. Bunicii mei au fost foarte credinciosi si cred ca rugaciunile bunicii mele au prins roade si in sufletul meu.
  Privind in retrospectiva am observat, cum D-zeu de multe ori a incercat sa ma cheme si sa-mi vorbeasca cu vocea Lui blanda. Mi-a ingaduit incercari mai usoare prin care trebuia sa-i descopar prezenta si mana lui ocrotitoare, dar nu aveam intelepciunea necesara, nu eram pregatita pentru aceasta.In sufletul meu undeva in adanc, mocnea prezenta Lui foarte vag si incercam sa-l caut, dar ca prin intuneric. Spuneam si eu Tatal nostru inainte de culcare, ma duceam la biserica si doream din ce in ce mai multa apropiere cu El dar nu stiam ce trebuia sa fac pentru aceasta.
  La un moment dat m-am imbolnavit, mi-am rupt piciorul foarte tare, a trebuit operat si o perioada lunga de timp nu am putut sa umblu, deci n-am putut sa muncesc. Lucrul acesta m-a afectat foarte mult din punct de vedere financiar, fiindca nu mai puteam sa achit asociatia si nici de mancare nu-mi ajungeau banii.
  Mi se tot aduna datoria la asociatie si au inceput sa ma ameninte ca imi vor vinde apartamentul daca nu imi achit datoria. Am intrat in panica si mi-am vandut apartamentul, mi-am achitat datoria si banii ramasi i-am depus la banca. Dupa trei luni cand a expirat termenul de depozitare, cu o saptamana inainte de a-i putea ridica, a falimentat banca si mi-au ramas toti banii acolo si nu i-am mai primit niciodata inapoi. Am ramas si fara bani, si fara casa. Pentru mine s-a dezlantuit iadul.
  Vedeam cum am pierdut totul de la o zi la alta, toata truda vietii mele, s-a dus totul intr-o singura zi si toate visele mele s-au spulberat.
  N-am putut sa inteleg de ce mi s-a putut intampla mie un asemenea lucru.
  Atunci m-am revoltat impotriva lui D-zeu, ca de ce mi-a facut una ca asta, cand stia bine ce greu am muncit si am crescut trei copii in conditii de vaduvie si ce greu mi-a fost sa agonisesc o casa si acuma de ce mi-a luat-o? De ce ma iubeste pe m ine mai putin decat pe altii? - Eu cunosc multe persoane care nu sunt cu nimic mai buni decat mine si chiar stiu cateva lucruri urate despre ei si le merge foarte bine, traiesc in huzur si pe mine de ce ma iubeste mai putin decat pe ei?
  In disperarea mea am luat biblia, am deschis-o si am inceput sa o citesc acolo unde se deschisese. Era la ev.Luca cap.13:
  Luca 13; 2-4 - `` Credeti voi``, le-a spus Isus, ca acesti Galileeni au fost mai putin pacatosi decat toti Galileeni, pentru ca au patit astfel?
  3 - Eu va spun: - nu; ci daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel!
  4 - Sau cei 18 insi peste care a cazut turnul din Siloam si i-a omorat, credeti ca au fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni care locuiau in Ierusalim?
  5 - Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.
  M-a impresionat foarte tare cum D-zeu mi-a raspuns atat de frapant si de prompt exact la intrebarea care ma framanta. Nu mi-a venit sa cred ca exista asa ceva. Am simtit prezenta lui D-zeu, apropierea de la care imi vorbise personal mie si a avut un efect foarte puternic asupra mea.
  Atunci am inceput sa-l caut mai intens prin rugaciuni, posturi, umblare la biserica, doream sa ma apropii mai mult de El, dar inca tot nu aveam intelepciunea necesara pentru a ma apropia de El atat cat El dorea de la mine.
  Urmatorul pas a constat in faptul, ca mi-a ingaduit o noua incercare si anume, mi-a murit ginerele de 28 de ani intr-un accident.
  Vedeam fiica mea vaduva la 24 de ani, cu un copilas orfan de trei anisori care cu sufletul frant, in zadar astepta sa vina acasa tatal lui si nu putea intelege ca de ce, ce se intampla in jurul lui. Vedeam durerea din sufletul lui si mi se frangea sufletul caci nu-l puteam ajuta cu nimic. Ma aflam in neputinta fata de situatie si nu puteam face nimic.
A fost cea mai mare durere pe care am avut-o vreodata in viata mea. M-am framantat mult si am plans, am suferit nespus de mult, dar situatia nu o puteam schimba nicicum.
  La un moment dat am inceput sa-mi analizez viata si am ajuns la concluzia ca sunt falimentata din toate punctele de vedere. Nu am luat nici o hotarare buna in viata mea, n-am facut nimic bine in viata mea, tot ce am vrut sa fac, a luat intorsatura rea, toata viata mea nu valoreaza nimic, e o mizerie, nu mai pot lupta si asemenea viata nu mai merita sa o traiesc. Astfel am decis ca imi pun capat zilelor si cu gandul acesta am iesit pe poarta.
  Noi locuiam pe aceeasi strada cu biserica baptista si era cineva la poarta acolo, cu cine am schimbat cateva cuvinte si ea m-a invitat la biserica. Am promis ca ma voi duce si m-am tinut de cuvant. Dupamasa m-am dus la biserica, unde tocmai era saptamana de evanghelizare. Era evanghelizarea speciala pe care o pregatise D-zeu personal pentru mine.
  Din prima zi am descoperit dragostea D-nului Isus care iradia in valuri bogate inspre mine, ma invaluia si ma coplesea complect. Simteam mainile care le intindea spre mine si ma chema la el si pe mine ma despartea de el doar apa botezului.
  Am hotarat pe loc sa ma botez si abia am asteptat sa se sfarseasca evenimentul, sa-i spun pastorului ca vreau sa ma botez. Am avut o pornire asa de puternica ca a unui intarziat care alearga dupa ultimul tren ca sa nu-l piarda.
  Am urmat cursul de pregatire in acest sens si m-am botezat la 8 iunie 2003.
  De atunci D-nul a lucrat mult la sufletul meu si mi-a dat crestere spirituala. Nu mai vreau sa-l parasesc niciodata. Este cel mai frumos si cel mai bun lucru din toata viata mea. Amin.

Read More......

Néhány kép vasárnapról

imáhaz van ahova járok

lelkipásztorunk Paul testvér

Catalin testvér

Read More......