Era una din zilele de decembrie pe care o petrecusem in acest oras din sudul Austriei, unde ma aflam intr-o lucrare pe care mi-o pregatise D-zeu spre cresterea si imbogatirea mea spirituala.
Ingrijeam batrani in speranta de a-mi putea face mai colorat traiul de iz romanesc prin venitul ce-l primeam acolo si care bineinteles ca era incomparabil mai mare decat acasa.
Era un orasel mai mare decat Oradea, cu case foarte frumoase, construite cu mult gust care denota civilizatia locuitorilor sai.
Pe o intindere mai mare de cateva hectare bune de parc, se intinde parcul Minimundus, unde poti gasi in constructie minimalizata sub forma de machete, importantele cladiri sau asezaminte din aproape toate orasele mai mari din lume. Romania este reprezentata prin biserica de la Curtea de Arges, iar Ungaria prin Bastionul Pescarilor.
Din istoria acestui oras si alte cladiri mai reprezentative , nu am prea avut ocazia sa cunosc, datorita muncii mele care ma lega de casa si unii batrani avand nevoie de a sta tot timpul langa ei, nu puteam sa merg sa cunosc mai bine orasul.
Dar ca de obicei, iarba era mai verde si cerul era mai albastru decat acasa.
Avea un aer proaspat si curat care trada apropierea Alpilor si care isi aratau portiunea lor mai domoala in acea zona unde ma aflam.
In acest timp ingrijeam o batranica de 93 de ani in zona orasului care se numea Waltendorf.. Ea era Oma si locuia singura in casa ei pe care mereu repeta sa povesteasca cum a construit-o ba odata ea impreuna cu sotul ei, ba alteori ca o construise mama ei, in functie de cum isi amintea tocmai. Si totusi in ciuda acestei amnezii senile, m-a impresionat cum a recitat o poezie de Schiller, care se intindea pe trei pagini in carte.
Eram noi doua in casa si ambianta noastra o intregea pisica Muki care avea o coada neobisnuit de stufoasa si era deosebit de agera, incat imi facea mereu impresia ca o fi venit din padurea care era atat de abundenta imprejur.
Dar era alintata lui Oma si fiindca refuza sa se aseze in bratele ei si chiar de a se culca in patul ei, a prins obiceiul de a se aseza pe masa, in fata lui oma, unde isi petrecea cea mai mare parte a zilei si primea cu nesat mangaierile ei.. Era foarte harnica si prindea zilnic soricei si pasarele din iarba din jurul casei si mandru le aseza in fata scarilor de la intrare, probabil gandind ca, v-am adus si voua de mancare in semn de recunostinta.
Eu in aceasta misiune a mea, ma confruntam cu invatarea limbii germane, pe care o cunosteam doar din aduceri aminte din copilarie si in franturi. Aceasta cunoastere a limbii germane, marca acea perioada a copilariei mele cand am crescut si m-am jucat impreuna cu copiii germani intr-o localitate din judetul Sibiu.
Era deja o perioada uitata a vietii mele si parea ca se va pierde in uitare, nemaiavand la ce sa-mi foloseasca vreodata aceasta cunostinta.
Insa acest Tata ceresc al meu, care mereu are planuri minunate cu viata mea, este un D-zeu mare si puternic si mi-a adunat aceste franturi si mi-a aratat ce lucru minunat poate sa cladeasca dintr-o frantura sparta, neansemnata a vietii mele. Bineanteles, nu a mers ca pe roate la varsta de 59 de ani, am asudat putin pana acest plan s-a putut implini.
Toata perioada petrecuta in acest orasel, a servit la zidirea mea spirituala.
Intr-o zi de decembrie, era a doua zi de craciun, au venit cele doua fete ale lui oma Heidrun si Lidia, au luat-o pe mama lor acasa si mi-au oferit mie posibilitatea de a ma relaxa cateva ore dupamasa si am iesit la plimbare pe lac.
In partea de vest al orasului se intindea un lac mare numita Woerter See, care in lungime se intindea atat de vast incat nu-i vedeai capatul. Vara era principalul loc de agrement pentru localnici si pentru cei din imprejurimi, dar si pentru multi turisti din strainatate. Vuia de multimea care se perinda in timpul zilei pe acolo si se plimbau vapoare, oferind un timp de agrement foarte placut.
Dar acum era iarna, era decembrie, era a doua zi de craciun. Lacul era pustiu, nu prea erau vizitatori. Din cand in cand cateun proprietar de caine mai aparea la plimbare, oferind joggingul necesar prietenului sau cel mai apropiat. Spre interiorul lacului se intindea un podet, care vara servea pentru imbarcarea pe vapoare, dar acum iarna il populau doar ciorile uneori.
Ma aflam singura in mijlocul imensitatii naturii si mi se descoperea o minunata priveliste de natura moarta a unei zile de iarna.
Inaintam pe podet si eram tot mai departe de mal, am ajuns pana la capatul acestui pod si mi-am tintit privirea spre fata, unde pe cele doua margini a lacului, ca o podoaba din dantela se insiruia in semetia ei un lant muntos, cu varfurile invaluite in nori, iar undeva in departare se uneau cu lacul, pierzandu-se prin valul cetii.
Era iarna fara zapada, ceata umeda, priveliste glaciala.
Era o priveliste desavarsit de frumoasa.
Din departare a aparut din ceata imensa, o lebada care apropiindu-se, isi arata tot mai mult gingasia ei mareata cu vesmantul ei imaculat de alb pe care-l imbracase direct in garderoba suprema a Creatorului ei.
Aceasta liniste pitoreasca a fost curmata de galagia unui stol de rate salbatice, care s-au extins in jurul podului, racaind si zbatandu-se in timp ce incercau sa prinda o faramitura de paine aruncata de vreun singuratic plimbaret ca si mine.
Deodata mi-a atras privirea coloritul pestrit al penelor si faptul ca difereau intre ele si ca marime. Era un soi cu pene de culoare bej cu negru si maro, iar altele cam asemanatoare, dar cu nuanta mai inchisa si aveau o liniuta verde pe spate si pe cap o pata tot verde, culori aruncate cu multa maiestrie prin pensula Creatorului lor de moda.
Ce vesminte frumoase si diferite aveau., ele erau create direct in casa de moda al Creatorului Suprem. Imi incanta privirea instinctul lor sincer care era condus direct de Creator, spre apa lacului, la locul unde ele erau create sa-si petreaca majoritatea vietii si nici una nu si-ar fi dorit sa traiasca pe langa vreun supermarket din oras, sau in padure.
Ce minunata este lucrarea lui D-zeu. Ea ni se dezvaluie la orice pas, doar sa avem ochi pentru a putea vedea.
Am plecat acasa cu sufletul innoit si relaxat, umplut cu pacea sigurantei ca am un Tata ceresc care ma vegheaza si ma poarta pe pasunile Lui bogate.
Vasarnap keresztelkedes volt a Montreali roman baptista gyulekezetben ahova en is jarok. 7-en meritkeztek ala. Koztuk ket csalad ,ferj a felesegukkel egyutt.
